Meditind la faptul ca traditia teatrala institutionalizata la Sibiu este de fapt mai veche de doua sute de ani, ca la 1788 exista un saptaminal teatral la Sibiu in fecunda, desi nu foarte vechea traditie a Dramaturgiei hamburgheze a lui Lessing (nota bene: in conditiile in care actualmente avem in intreaga tara o singura revista de teatru, care apare o data la trei luni), te cuprinde un fior de cucernicie fata de trecut si unul de sfirsit de lume cind numeri azi membrii sectiei germane de teatru din Sibiu: doisprezece oameni, din care doar doi sint "pur singe" germani. Senzatia de evanescent e intarita si de faptul ca intre noi discutam in [ continuare ]
Argumente de scanare a cimpului
In teatrul romanesc e evidenta - si asta s-a remarcat in ultimul deceniu, atit de unii critici dinauntru, cit si de multi dintre criticii si oamenii de teatru care ne-au vizitat - o rezistenta pregnanta fata de subiectele si chiar fata de temele acut contemporane. O rezistenta cu atit mai drastica cu cit contemporaneitatea story-ului capata si dimensiunea complementara a localismului. Sigur, fata de felul in care stateau lucrurile cu patru-cinci ani in urma, in [ continuare ]
O trasatura fundamentala a artistului de avangarda este dorinta de a sintetiza expresivitatea artistica, el creind obiecte de arta la granita poeziei cu filmul sau a picturii cu metafora ori cu fotografia (pentru a da exemple). Scriitorii de mai jos reprezinta o selectie bazata doar pe criteriul popularitatii, exprimat pe cit posibil in cifre (bani, premii) si in functie de circulatia lor in limbi internationale. Lipsesc fatalmente mari scriitori pentru literatura romana, pentru avangarda romana [ continuare ]
Élisabeth Roudinesco, Familia în dezordine, Traducere de Nicolae Baltă, Editura Trei, București, 2006, 184 p.
Criza familiei occidentale clasice este un fapt de notorietate de cîteva bune decenii. Amenințările la care este supusă celula de bază a societății, de la divorțul endemic, unicitatea părintelui întreținător și procrearea artificială la violențele domestice, incestul tăcut și lipsa de comunicare, reprezintă tabloul unei tragedii anunțate. Exact despre aceste teme fierbinți tratează [ continuare ]
Despre poezia lui Tudor Arghezi
Textele analizate de Simona Constantinescu in primul capitol al cartii Palimpseste argheziene, Curs de lexicologie aplicata sint poemele reunite sub titlul Martisoare, publicate de Tudor Arghezi in anul 1936. Dincolo de explicarea metaforelor si de observatiile stilistice referitoare la continutul poeziei in sine, autoarea explica elementele populare (fonetismele, formele vechi ale cuvintelor etc.), oferind o analiza completa a versului arghezian.
As putea [ continuare ]
Daca alearga dupa capodopere, e firesc ca recenzentii pretentiosi sa aiba un sentiment de frustrare dupa contactul cu operele lui Salman Rushdie. Pagini inegale - si in plus neobisnuit de multe! - exista in mai toate cartile sale, de la fictiuni si pina la eseuri. Constructiile sunt apasatoare prin barocul lor opulent, iar frazele poetizante pacatuiesc adesea, cum spunea John Updike, prin "hiperactivitate verbala". Si totusi, rareori vom gasi in literatura contemporana o substanta densa si [ continuare ]
Fenomenul samizdat-ului a apărut în anii 1960 în fosta Uniune Sovietică. A fost o formulă de difuzare a unor scrieri interzise de cenzură, deci clandestine, alternative și în contradicție cu sistemul politic existent.Termenul samizdat este compus din cuvîntul rus sam auto și izdatelstvo editură, ceea ce în traducere liberă înseamnă auto-editură sau editură proprie. Scrierile din samizdat au fost confecționate cu ajutorul unor tipografii primitive, au fost fotocopiate sau multiplicate cu [ continuare ]
Nu știu de ce, de fiecare dată cînd mă gîndesc la poetul Florin Iaru, îmi apar în fața ochilor două imagini bizare, ușor contradictorii, care s-au sedimentat în conștiința mea. Gîndindu-mă la el, îmi răsar în minte două personaje: James Joyce (și nu un Joyce oarecare, ci un Joyce în formă de spirală, ieșit de sub mîna lui Brâncuși) și Rică Venturiano, un Rică îmbrăcat extrem de elegant, înarmat cu un monoclu, afișînd un zîmbet șăgalnic, cuceritor, ce apărea, în anii întunecați ai Epocii de aur, [ continuare ]
Cind unii ma intrebau (asta se intimpla de mult) cum se explica faptul ca niste scriitori atit de mari cum sint Creanga si Topiceanu au putut locui in case atit de mici (Bojdeuca si cu casuta de pe strada Ralet seamana intre ele ca doua picaturi de apa, una lacrimeaza pe deal, alta supureaza ceva mai la vale), eu le raspundeam ca atit Ion Creanga, cit si George Topirceanu au fost niste oameni mari, extrem de mari, mult mai mari decit casele lor, pe care le purtau ca pe niste cochilii in spinare [ continuare ]
Cu reala dificultate mi-am procurat editia completa a romanului lui Alexandru George Seara tirziu, editata de Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti. Dificultatea tine de aceeasi lamentabila circulatie a cartii in natura noastra culturala. Dar nu insist. Am scris cite ceva despre prima editie a romanului, cea aparuta in 1988. Sigur ca sint multe date neschimbate, dar editia de fata, declarata de autor ca fiind prima completa, inseamna aproape un alt roman; pentru ca, adaugind detalii [ continuare ]
